…alimentatia este al doilea factor important in producerea cariei dentare
In geneza cariei dentare s-au selectionat trei factori cauzali si anume: flora microbiana bucala, unele componente alimentare si calitatea structurilor dentare. In aceste conditii, pentru declansarea leziunilor carioase este necesara interferenta obligatorie a acestor trei cauze.
Alimentatia este al doilea factor determinant in producerea cariei dentare, implicatiile ei fiind dominate de rolul decisiv cariogen al hidratilor de carbon si de lipsa de nocivitate a lipidelor si proteinelor.
Efectul cariogen al hidrocarbonatelor nu depinde numai de contactul lor cu dintele, ci si de durata acestui contact. Un rol important in acest sens il are consistenta alimentatiei, alimentele moi fiind mai cariogene decat cele tari, ca si cele sub forma de pulberi fine fata de cele lichide. De asemenea, adezivitatea si vascozitatea unor produse zaharoase (caramele, jeleuri, rahat) favorizeaza in mod deosebit aparitia cariei prin stationarea lor indelungata in cavitatea bucala, indeosebi in locurile retentive, greu accesibile. Asocierea lipidelor in produsele zaharoase le reduce timpul de retentie pe dinte si, deci, nocivitatea.
Aprecierea potentialului cariogen al alimentelor se face si in functie de proportia diferitelor tipuri de zaharuri din compozita lor. De exemplu, amidonul crud din plante coboara foarte putin ph-ul, in timp ce amidonul preparat termic poate fi la fel de periculos ca zaharul. Astfel, painea si combinatia de amidon si zahar (fursecuri, prajituri, cereale indulcite) au un efect cariogen mult mai puternic decat al zaharului. Pe de alta parte, glucoza si fructoza, care se gasesc in fructele dulci si in miere, sunt aproape la fel de nocive ca si zaharoza.
Studiile arata ca totalul de zahar consumat zilnic joaca un rol mai putin important in raport cu forma consumata si orarul consumului, iar consumul frecvent, intre mese, format din portii mici, este mult mai periculos decat consumarea intregii cantitati intr-o singura portie, cu ocazia unei mese principale. De asemenea, formele lipicioase sunt de zece ori mai periculoase decat bauturile indulcite.
Alimentatia este al doilea factor determinant in producerea cariei dentare, implicatiile ei fiind dominate de rolul decisiv cariogen al hidratilor de carbon si de lipsa de nocivitate a lipidelor si proteinelor.
Efectul cariogen al hidrocarbonatelor nu depinde numai de contactul lor cu dintele, ci si de durata acestui contact. Un rol important in acest sens il are consistenta alimentatiei, alimentele moi fiind mai cariogene decat cele tari, ca si cele sub forma de pulberi fine fata de cele lichide. De asemenea, adezivitatea si vascozitatea unor produse zaharoase (caramele, jeleuri, rahat) favorizeaza in mod deosebit aparitia cariei prin stationarea lor indelungata in cavitatea bucala, indeosebi in locurile retentive, greu accesibile. Asocierea lipidelor in produsele zaharoase le reduce timpul de retentie pe dinte si, deci, nocivitatea.
Aprecierea potentialului cariogen al alimentelor se face si in functie de proportia diferitelor tipuri de zaharuri din compozita lor. De exemplu, amidonul crud din plante coboara foarte putin ph-ul, in timp ce amidonul preparat termic poate fi la fel de periculos ca zaharul. Astfel, painea si combinatia de amidon si zahar (fursecuri, prajituri, cereale indulcite) au un efect cariogen mult mai puternic decat al zaharului. Pe de alta parte, glucoza si fructoza, care se gasesc in fructele dulci si in miere, sunt aproape la fel de nocive ca si zaharoza.
Studiile arata ca totalul de zahar consumat zilnic joaca un rol mai putin important in raport cu forma consumata si orarul consumului, iar consumul frecvent, intre mese, format din portii mici, este mult mai periculos decat consumarea intregii cantitati intr-o singura portie, cu ocazia unei mese principale. De asemenea, formele lipicioase sunt de zece ori mai periculoase decat bauturile indulcite.
